miercuri, 19 noiembrie 2008

Clipe ce trec...nu se mai intorc...decat prin amintiri

De ce trec atat de repede clipele? De ce trec orele si peste ani ne dorim sa intoarcem timpul? De ce suntem atat de dornici ca timpul sa treaca, sa vina weekend-ul mai repede, sa astptam diverse evenimente cu atat interes fara sa ne gandim ca momentele ce trec nu mai pot fi castigate niciodata.
Timpul este cel mai crud dusman. Ne dorim sa treaca, ne dorim sa-l oprim si ne dorim sa ni-l facem prieten...dar niciodata nu prea reusim.
Ce este viata? Este un "sertar" cu clipe. Nu vreau sa pierd nicio clipa din viata asta atat de scumpa. Ar fi dureros sa stii ca mai ai cateva clipe de trait si sa realizezi ca pana atunci nu ai trait cu adevarat. Ai vrea sa ti se mai dea o sansa, sa mai poti face ceva, sa lupti pentru viata ta dar...poate e in zadar. Nu sunt deloc pesimista. Privesc viata ca pe un dar de sus si nu vreau sa am regrete niciodata.
Oamenii ce intra in viata noastra ne pot aduce bucurii sau suparari, dar fiecare are un rol bine stabilit pe care-l joaca. Chiar noi jucam un rol in viata altcuiva si putem sa-l facem fericit sau...dimpotriva. Eu ma simt implinita, ma simt "EU" si nimic mai mult. Ma simt simpla, normala si egala celorlalti.
In ultima perioada (cca 6 luni) am resimtit o "criza personala", o traire interioara complexa. Am simtit ca imi doresc mai mult de la mine, ca pot dovedi mai mult, ca POT, ca VREAU si ca O SA REUSESC. Inca nu am realizat 100% tot ceea ce mi-am propus, dar sper ca toate vor intra pe un fagas normal in scurt timp. Am alaturi de mine oameni buni, oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc si ii apreciez enorm, oameni care imi dau puterea de a zambi.